Vârsta lui Adam la căsătoria cu Eva

    A stat Adam singur în grădina Edenului, înainte de crearea Evei, câteva zile, câţiva ani sau câteva decenii? Oricare dintre aceste variante este posibilă, dat fiind că timpul măsurat în realizări a trecut destul de diferit pentru omul perfect din paradis faţă de felul cum simţim noi astăzi...

    O indicaţie despre intervalul de timp dintre crearea lui Adam şi a Evei se găseşte în acţiunea de numire a animalelor. Este cunoscut că în limba ebraică – limba iniţială pe care a vorbit-o Adam – unele nume de animale pot fi recunoscute ca onomatopeice sau descriptive (aşa cum sunt cucul şi ciocănitoarea în română). Aceasta duce la concluzia că omul a numit animalele în urma observării atente a caracteristicilor şi comportamentului fiecăruia, acţiune care i-ar fi putut lua un număr de ani sau chiar decenii.

    Relatarea biblică dă de înţeles că în finalul acestei acţiuni Adam a devenit pe deplin conştient de singularitatea lui ca exemplar în specia umană şi a început să simtă singurătate. Atunci când a primit-o pe Eva, el a exprimat plin de satisfacţie şi uşurare cuvintele: "Aceasta este în sfârşit os din oasele mele şi carne din carnea mea!" Şi i-a dat numele "speciei" lui: "Aceasta se va numi femeie [ebr. işa], pentru că a fost luată din bărbat [ebr. iş]" (Gen. 2:23).

    În mod interesant, mulţi dintre patriarhii înregistraţi în Geneza 11 au început să aibă copii începând de la vârsta de 30 ani. Sub legea mozaică un bărbat nu era abilitat să slujească ca preot la tabernacol până la 30 ani, iar mai târziu în tradiţia evreiască nu era considerat un rabi sau învăţător decât după împlinirea vârstei "respectabile" de 30 de ani. Nu întâmplător aceasta este vârsta aproximativă la care Isus (numit de apostolul Pavel şi "omul al doilea" sau "cel din urmă Adam") a fost prezentat de Ioan Botezătorul în public ca mesia. De asemenea, Ioan l-a prezentat pe Isus faţă de discipolii lui ca 'mire care are mireasă', adică are discipoli care îl urmează ca rabi (Ioan 3:29). Pavel numeşte o mare taină faptul că Cristos şi-a părăsit mama şi tatăl şi şi-a luat "soţia", cei doi devenind o singură carne – spiritual vorbind. Astfel, deşi nu putem şti exact, este posibil ca Dumnezeu s-o fi adus pe Eva la Adam pe când acesta avea vârsta de 30 ani.

    La aceeaşi cifră estimativă ajungem dacă luăm în considerare cealaltă indicaţie temporală pe care o găsim în Scriptură în legătură cu viaţa lui Adam: vârsta lui de 130 ani la naşterea lui Set, naştere care a avut loc după ce Cain l-a omorât pe Abel. Cain putea să fi avut pe atunci 90-105 ani dacă luăm în calcul vârsta la care se încheiau căsătorii şi se năşteau primii copii (Set, generaţia întâia 105 ani, Enos, generaţia a doua 90, Cainan 70, Mahalael 65, Iared 62, Enoh 65, etc. – Gen. 5). Fiind condamnat să plece în exil, Cain s-a căsătorit probabil mai de tânăr decât fratele său Set, adică pe la 90-100 ani ceea ce aduce vârsta lui Adam la naşterea primului copil la 30-40 ani (prin diferenţă faţă de 130).