Logica în interpretare

Procedee logice folosite în interpretarea textului biblic.

●  Din Apocalips 19:20 şi 13:12-15 rezultă că prorocul mincinos este fiara care se ridică din pământ

●  Din Matei 12:28 şi Luca 11:20 rezultă că duhul lui Dumnezeu este "degetul" lui Dumnezeu

●  Din Psalm 16:10 şi Faptele 2:27 rezultă că Şeolul din VT este Hadesul din NT

●  Din Tit 1:5 şi 1:7 rezultă că bătrânii sunt în acelaşi timp supraveghetori

●  La fel din Faptele 20:17 şi 20:28

●  Din Evrei 12:22 şi 12:28 rezultă că Ierusalimul ceresc este regatul de care s-au apropiat creştinii

●  Din Apocalips 20:1, 2 şi Luca 8:31 rezultă că îngerul care are cheia Adâncului este Cristos

●  Degetul descrie duhul lui Dumnezeu ca prelungire a persoanei divine, deci nu o persoană el însuşi, o forţă activă nu rezidentă, inteligentă nu oarbă, mângâietoare nu brută (Luca 11:20)

●  Isaac îl reprezintă pe Mesia pentru că era sămânţa promisă, unicul fiu, iubit în mod deosebit de tată, sacrificat pe altar, binecuvântare pentru naţiuni

●  Comparând profeţiile mesianice şi împlinirea lor din Evanghelii rezultă că Isus este Mesia

●  Evangheliile se completează în redarea detaliată şi cronologică a vieţii lui Isus

●  Punând în paralel evenimentele de la "prima" venire cu cele descrise în Apocalipsa 11 rezultă că Isus va fi respins în general la venirea "a doua"

    Observaţie: Însuşirile corespondente se stabilesc prin analogie

Metafora

  Explicită (când este evidentă)

●  Dumnezeu este stânca lui Israel, fortăreaţa, păstorul, soare, scut (2 Sam. 23:3; Ps. 18:2; 23:1; 84:11)

●  Isus este pâinea vieţii, lumina lumii, uşa oilor, adevărata viţă (Ioan 6:48; 8:12; 10:7; 15:1)

●  Limba dulce este un pom de viaţă (Prov. 15:4)

  Implicită (când se deduce dintr-un raţionament)

●  "Pământul şi cerul" din Apocalips 20:11 nu pot fi literale pentru că dacă "au fugit dinaintea lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele", se înţelege că a dispărut şi marea de pe pământ. Dar marea există încă în v. 13!

●  "Dreapta" din Psalm 110:1 nu poate fi literală pentru că este "stânga" în versetul 5!

Comparaţia

●  Ca un măr între copacii pădurii, aşa este preaiubitul meu între tineri (Cânt. 2:3)

●  Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în râtul unui porc (Prov. 11:22)

●  Dar cei răi sunt ca marea înfuriată (Is. 58:20)

Hiperbola

●  Este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu (Mat. 19:24)

●  Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece nicidecum (Mat. 24:34)

●  Din o mie am găsit un om, dar o femeie n-am găsit în toate acestea (Ecl. 7:28)

Ilustraţia

●  Cele aproximativ 30 de pilde sau parabole date de Isus

●  Ilustraţia dată de prorocul Natan lui David (2 Sam. 12:1-14)

●  Măslinul altoit, arhitectul înţelept (Rom. 11:16-24; 1 Cor. 3:10-15)

Alegoria

●  Viaţa familiei lui Avraam a fost o dramă profetică (Gal. 4:22-25)

●  Cortul şi templul au fost umbre ale unor realităţi spirituale viitoare (Evr. 10:1)

●  Potopul este o prefigurare profetică a venirii Fiului Omului şi a botezului (Mat. 24:37-39; 1 Pet. 3:20, 21)

●  Sodoma şi Gomora sunt avertismente pentru o viitoare distrugere selectivă (Iuda 7)

●  Mesajul lui Ezechiel a conţinut o simulare a asediului (Ezec. 4)

●  Experienţele israeliţilor după exod au fost un exemplu profetic pentru creştini (1 Cor. 10:6)

Profeţia (numai cea "prin semne"- Apoc. 1:1)

●  Viziunile din Daniel şi Apocalips

●  Visul lui Iosif, visul lui faraon

    Exemple pentru regulă:

●  Din Luca 3:20, 21; 12:35-48; 17:23-37 rezultă că Luca nu a scris neapărat cronologic (deci şi în 22:20, 21 putea să se întâmple acest lucru în legătură cu prezenţa lui Iuda la cină)

●  Vârsta de 50-60 ani pentru căsătorie pe timpul lui Noe stabilită din media vârstelor indicate în Gen 5 (deci Noe a putut construi timp de câteva decenii, fiii lui fiind căsătoriţi la acel timp)

●  Regula "simbolul A reprezintă realitatea B" din Apocalips 1:20; 4:5; 17:12; 17:15; 19:8 (deci şi în 20:14)

●  Toţi oamenii menţionaţi în Evrei 11 au murit fără să primească lucrurile promise (deci şi Enoh din v. 5)

●  Supunerea sclavilor, soţiilor, tinerilor din 1 Pet. 2:18; 3:1; 5:5 este relativă (deci şi supunerea creştinilor faţă de autorităţi - 2:13)

●  Sensul unor cuvinte cu relevanţă din modul de folosire în Biblie şi în documentele vremii (ex. dragostea agape)

    Exemple pentru context:

●  Mat. 24:4 - 25:46 este un răspuns la întrebarea discipolilor despre un semn al venirii (deci oricare text individual, ex. 24:14)

●  Predica de pe Munte din Matei 5-7 a fost adresată discipolilor ca evrei aflaţi sub lege (deci şi 6:16)

Observaţie: Excepţia nu întăreşte regula, ci un adevăr opus (Iacov 2)

      Deducţii din regulă.(Ca exemple vezi parantezele cu deducţii de la punctul 4 - inducţia pentru regulă)

      Deducţia din context presupune o raportare la context, care poate fi de tip:

Explicaţie

●  Matei dă de înţeles că "unii" din v. 28 sunt discipolii care nu doreau să se expună morţii (Mat. 16:24, 25)

●  În Luca 13:32 "astăzi şi mâine" pot fi zilele rămase până la ieşirea lui Isus din jurisdicţia lui Irod (v. 22, 33)

●  Prorocii din Efeseni 2:20 nu sunt proroci precreştini (3:4, 5; 4:11)

●  Lucrurile nemaivăzute şi nemaiauzite din 1 Corinteni 2:9 nu se referă la răsplata pe care o vor primi creştinii în Regatul lui Dumnezeu (v. 8, 10)

●  "Sărutaţi pe Fiul ca să nu se mânie". Cel care se mânie în caz contrar este Iehova (Psalm 2:12 şi v. 5)

●  Motivul aducerii focului străin pe altar ar fi putut fi beţia (Lev. 10:1 şi 9, 10)

Asociere

●  Din asocierea Hadesului cu marea rezultă că Hadesul este un mormânt comun (Apoc. 20:13)

●  Duhul este tot atât de literal cât şi apa cu care este asociat (Ioan 3:17)

●  Asocierea duhului cu puterea denotă o apropiere de înţeles între cei doi termeni (Luc. 1:17; Fap. 10:38)

●  Verbele a boteza, a turna, a unge asociate cu duhul sfânt arată că acesta este o forţă impersonală

Antiteză

●  Evrei 2:2-4 pune în antiteză pe Isus cu un grup de îngeri. Deci Isus nu a fost printre aceştia (Gal. 3:17)

●  Numărul celor 144000 contrastează cu o mulţime nenumărabilă. Deci numărul (literal sau simbolic) este prestabilit şi de completarea lui depinde continuarea scenariului apocaliptic (eliberarea „vânturilor”) - Apoc. 7

●  După 1000 de ani Satan este dezlegat pentru puţin timp. Deci cei 1000 de ani menţionaţi în context sunt un interval lung şi definit, probabil chiar 1000 de ani literali (Apoc. 20:3)

●  Apocalips 20:15 opune cartea vieţii iazului de foc. Deci moartea a doua reprezintă opusul vieţii

●  Idem viaţa şi gheena (Mar. 9:43), viaţa veşnică şi pedeapsa veşnică (Mat. 25:46), viaţa şi judecata (Ioan 5:29)

●  Ceilalţi morţi n-au înviat în sens deplin asemănător primilor înviaţi care au devenit nemuritori (Apoc. 20:4-6)

●  În contrast cu regii şi stăpânitorii muritori, Dumnezeu este "singurul stăpânitor", pentru că este "singurul care are nemurirea" (1 Tim. 6:15,16; comp. 1:17)

Paralelism

●  Botezul cu duh sfânt şi cu foc sunt în paralel cu grânarul pentru grâu şi focul pentru pleavă (Mat. 3:11,12). Deci botezul cu foc este distrugător

●  Evrei 12:9 compară părinţii educaţiei trupeşti cu Tatăl duhurilor. Deci duhurile sunt vieţile spirituale ale creştinilor

●  O analogie între v. 25 şi 28, 29 din Ioan 5 arată că binele şi răul se fac după auzirea glasului şi înviere

●  Comparând v. 25 cu v. 26 din Ioan 11 se deduce că învierea şi viaţa privesc două clase de oameni (dintre care numai una are nevoie de înviere din pământ)

Observaţie: Deducţia din context este relevantă numai dacă satisface raţiunea suficientă

      Exemplu: Cine este Păstorul din 1 Petru 2:25? În contextul cel mai apropiat se vorbeşte despre Isus ca salvând prin moartea lui oile rătăcite (v. 24). Dar nu este o identificare concludentă pentru că oile nu s-au rătăcit de la el. Isaia 53:5-7 îl arată pe Tatăl ca Păstor, Isus fiind doar o oaie sacrificată pentru celelalte

●  Includerea animalelor între suflete datorită constituţiei biologice comune (având astfel drept la consideraţia umană)

●  Tratarea embrionului ca suflet viu (având astfel dreptul la viaţă ca şi nou-născuţii)

●  Faptul de a privi copiii şi femeile ca având drepturi şi necesităţi asemănătoare adulţilor şi bărbaţilor

●  Integrarea omenirii în universul fiinţelor raţionale ce include îngerii (pe baza voinţei libere comune, a principiilor morale)

●  Asemănarea fiinţelor raţionale cu Dumnezeu (viaţă veşnică, integritate)

●  Şirul ascendent: reguli, legi, principii, adevăruri fundamentale (ex. litera şi spiritul legii)

___________

O listă de 181 figuri de stil folosite în Biblie în Figures of Speech - Appendix to the Companion Bible de E. W. Bullinger