Isus şi 'îngerul lui' în Daniel 7-12

"Eu, Isus, am trimis pe îngerul meu să vă mărturisească

 aceste lucruri în biserici (Ap. 22:16)"

'Gabriel' îi vorbeşte explicit lui Daniel

Cod culori: Isus

                    'mesagerul lui'

                    adnotări

Capitolul 7

1 În primul an al lui Belşaţar, regele Babilonului, Daniel a văzut un vis şi nişte viziuni când era culcat în patul său. Atunci a aşternut în scris visul şi a istorisit totul... 9 M-am uitat până când au fost puse nişte tronuri şi Cel Bătrân de Zile s-a aşezat. Hainele sale erau albe ca zăpada şi părul capului său era ca lâna curată. Tronul său era flăcări de foc, iar roţile acestuia erau un foc arzător. 10 Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea lui. O mie de mii îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea lui. S-a întrunit Curtea şi au fost deschise nişte cărţi...13 M-am uitat în viziunile nopţii şi iată: cu norii cerurilor venea cineva ca un fiu al omului [enaş]. El a primit permisiunea să intre la Cel Bătrân de Zile, şi a fost adus aproape, înaintea lui... 15 Eu, Daniel, m-am neliniştit în spiritul meu din cauza acestor lucruri, iar viziunile pe care le-am avut m-au înspăimântat. 16 M-am apropiat de unul dintre cei care stăteau în picioare, ca să-i cer explicaţii demne de încredere despre toate acestea. Şi, făcându-mi cunoscută interpretarea acestor lucruri, el mi-a zis: 17 "Aceste fiare uriaşe, pentru că sunt patru, înseamnă patru regi care se vor ridica din pământ..."

____________________

13 "cu norii cerului" - departe de confruntarea pentru dominaţia pământului (primeşte stăpânirea prin decizia curţii cereşti); "cineva ca un fiu al omului" - în comparaţie cu fiarele diforme şi cu cornul mic, având doar 'ochi de om', acesta este singurul care se aseamănă cu Cel Bătrân de Zile (Dumnezeu) care s-a aşezat pe tronul judecătoresc; menirea curţii este să stabilească cine este asemenea cu Dumnezeu (traducerea cuvântului Mihael) şi astfel potrivit să moştenească stăpânirea asupra regatului său (comp. v. 14); procedura aminteşte de cazul clasic în care un rege foarte în vârstă, după ce a lăsat un timp regatul fiilor săi mai mari sau unor slujitori care s-au luptat între ei, în final, nemulţumit de modul tiranic de guvernare al acestora, intervine, îi trage la socoteală şi dă regatul celui mai tânăr sau mai neînsemnat fiu sau slujitor al lui, care i se aseamănă în calităţile necesare unei guvernări bune şi care este recunoscut astfel ca fiu şi moştenitor.

Capitolul 8

1 În al treilea an al domniei regelui Belşaţar, eu, Daniel, am avut o viziune, după viziunea pe care o avusesem prima dată. 2 M-am uitat şi, în timp ce mă uitam, se făcea că eram în cetatea Susa, care se află în provincia Elam. Şi, uitându-mă în viziune, se făcea că eram lângă râul Ulai. 3 Când mi-am ridicat ochii, m-am uitat şi iată: un berbec stătea în faţa râului şi avea două coarne... 13 Am auzit un sfânt care vorbea; iar un alt sfânt i-a zis celui care vorbea: "Cât timp va dura viziunea despre jertfa zilnică, despre fărădelegea care cauzează pustiire şi despre călcarea în picioare a locului sfânt şi a armatei?" 14 Atunci el mi-a spus: "Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi. Şi locul sfânt va fi adus la starea lui de la început".

____________________

14 "el mi-a spus" - 'el' este acel "alt sfânt", care s-a informat pentru Daniel şi care 'traduce' pe înţelesul lui vorbirea impresionantă a "celui care vorbea" ("ca vuietul unei mulţimi", 10:6); LXX, "i-a spus", o corecţie nenecesară, preluată şi în NAB, NRS, RSV, ETB, BOR, care presupune că primul sfânt dialoga cu al doilea (nu că declama independent de acesta)

15 În timp ce eu, Daniel, vedeam viziunea şi îi căutam înţelesul, iată că în faţa mea stătea cineva care semăna cu un bărbat viguros [géver]. 16 Şi am auzit glasul unui om pământean [adam] în mijlocul Ulaiului. El a strigat, zicând: "Gabriel [bărbat viguros al lui Dumnezeu], explică-i cele văzute!"

____________________

16 TLN, nota de subsol: "Ebr. Gavriél, compus din géver (bărbat viguros) şi El (Dumnezeu)"; Întrucât în Apocalips 'îngerul' lui Isus este anonim, este posibil ca Gabriel să nu fie sau să nu fi fost iniţial un nume propriu. Oricum este evident că "există un joc de cuvinte cu géver din versetul anterior" (NAB, nota de subsol). "El a strigat" - datorită distanţei la care a rămas (comp. Ap. 10:3)

17 El a venit lângă locul în care stăteam, dar, când a venit, m-am îngrozit şi am căzut cu faţa la pământ. Atunci el mi-a zis: "Fiu al omului, înţelege că viziunea este pentru timpul sfârşitului!"

____________________

17 "El a venit" - 'omul pământean', Gabriel fiind deja în faţa lui Daniel (v. 15) şi la distanţă de Mihael; "el mi-a zis" - prin Gabriel, cuvintele fiind explicite

-------------

Notă: În scris, când o persoană reproduce cuvintele alteia ca mesager, identităţile celor două sunt greu de distins şi uneori se pot confunda. Aşa este cazul cu Iehova şi 'îngerul lui' în Vechiul Testament, cu Mihael şi 'interpretul' lui (Gabriel) în Daniel şi cu Isus şi 'îngerul lui' în Apocalips (comp. Ap. 1:10; 4:1; 10:4, 8; 19:19, 10; 22:8, 16).

18 Şi, în timp ce vorbea cu mine, am adormit adânc, cu faţa la pământ. El m-a atins şi m-a făcut să mă ridic în locul unde stătusem înainte. 19 Apoi a spus: "Iată, că te voi face să cunoşti ce se va întâmpla la sfârşitul condamnării, căci viziunea este pentru timpul fixat al sfârşitului. 20 Berbecul pe care l-ai văzut şi care avea cele două coarne..." 27 Eu, Daniel, m-am simţit sleit de puteri şi am fost bolnav câteva zile. Apoi m-am ridicat şi mi-am îndeplinit serviciul pentru rege, dar am fost uluit din cauza viziunii, pe care nimeni n-o înţelegea.

____________________

18 Aşa ca şi vorbirea explicită, şi celelalte acţiuni (atingerea, ridicarea) trebuie să fie prin intermediul lui Gabriel

Capitolul 9

21 şi pe când încă vorbeam în rugăciune - fiind foarte obosit -, bărbatul [iş] acela, Gabriel [bărbat viguros al lui Dumnezeu], pe care îl văzusem la început în viziune, a ajuns la mine la vremea ofrandei de seară. 22 El mi-a dat pricepere, a vorbit cu mine şi a zis: "Daniel, am venit să-ţi dau mai multă perspicacitate şi pricepere". 23 La începutul implorărilor tale a ieşit un cuvânt şi am venit eu însumi să ţi-l spun, pentru că eşti preaiubit. Ia aminte la acest lucru şi înţelege viziunea.

____________________

21 "bărbatul acela, Gabriel" - ordinea cuvintelor sugerează fie că Gabriel nu este un nume, fie că este un adaos ulterior care face ca identificarea să fie dublă: "bărbatul acela... pe care îl văzusem la început în viziune" [în cap. 7] şi Gabriel [cunoscut din cap. 8]

Capitolul 10

4 În a douăzeci şi patra zi a lunii întâi, în timp ce eram pe malul marelui fluviu, adică Hidechel, 5 mi-am ridicat ochii, am privit şi iată: un om [iş] îmbrăcat în pânză de in, având şoldurile încinse cu aur de Ufaz. 6 Corpul lui era precum crisolitul, faţa lui ca fulgerul, ochii lui ca nişte torţe aprinse, braţele şi picioarele lui ca arama lustruită, iar glasul cuvintelor lui ca vuietul unei mulţimi. 7 Şi numai eu, Daniel, am văzut persoana din viziune; oamenii care erau cu mine n-au văzut-o. Totuşi, i-a cuprins un tremur aşa de mare, că au fugit şi s-au ascuns. 8 Eu am rămas singur şi am văzut această viziune măreaţă. Şi nu mi-a mai rămas niciun pic de putere, demnitatea înfăţişării mele a pierit şi m-au părăsit puterile. 9 Atunci am auzit glasul cuvintelor lui. În timp ce auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut într-un somn adânc, cu faţa la pământ.

____________________

5-9 Descrierea (îmbrăcămintea, corpul şi vocea) permit identificarea cu persoana din Apocalips 1:13-15 (Cristos); 'zăpada şi lîna albă' menţionate în Apocalips se regăsesc în descrierea Celui Bătrân de Zile din Daniel, ceea ce întăreşte ideea că 'fiul omului' este 'asemenea cu Dumnezeu' (Mihael); 6 "glasul cuvintelor lui" - sunetul cuvintelor, nu înţelesul lor, impresionant dar neinteligibil sau greu inteligibil, "ca vuietul unei mulţimi"

10 Şi iată că m-a atins o mână, care m-a scuturat încet ca să mă ajute să mă ridic pe genunchi şi pe palmele mâinilor mele. 11 Atunci el mi-a zis: "Daniel, om [iş] preaiubit, înţelege cuvintele pe care ţi le spun şi ridică-te în locul unde stai, căci acum am fost trimis la tine". Şi, când mi-a spus cuvântul acesta, m-am ridicat, tremurând. 12 Apoi el mi-a zis:"Nu te teme, Daniel, căci, din prima zi în care ţi-ai plecat inima spre pricepere şi te-ai umilit înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite şi eu am venit datorită cuvintelor tale. 13 Dar prinţul regatului Persiei mi s-a împotrivit douăzeci şi una de zile şi iată, a venit să mă ajute Mihael [cine este ca Dumnezeu?], unul dintre prinţii cei mai de seamă, iar eu am rămas acolo, lângă regii Persiei. 14 Şi am venit să te ajut să înţelegi ce i se va întâmpla poporului tău la sfârşitul zilelor, fiindcă această viziune este pentru zilele care vor veni".

____________________

10 "o mână", Gabriel sau prin Gabriel, conform versetului următor; astfel Gabriel este "mâna" figurativă a lui Mihael; 11 lit. "şi mi-a zis"; 13 "prinţul regatului Persiei" (ebr. sar), oficial înalt al unui teritoriu, uneori consilier pe lângă rege; "iată... Mihael" (ebr. hine mikael), persoana indicată este prezentă (compară folosirea lui iată în context: 7:13; 8:3, 15; 10:5, 10, 16; 12:5); "unul" - lit. primul (YLT); "eu am rămas" - adică ultimul pe 'ring', biruitor, în confruntarea de argumente cu partea adversă (la curtea regală a Persiei) sau 'am excedat, am prevalat'

15 Când el mi-a spus aceste cuvinte, m-am întors cu faţa la pământ şi am amuţit. 16 Şi iată că cineva care semăna cu fiii oamenilor [adam] mi-a atins buzele. Atunci mi-am deschis gura, am vorbit şi i-am spus celui care stătea în faţa mea: "O, domnul meu, din cauza celor văzute m-au cuprins deodată spasmele şi m-au părăsit puterile. 17 Cum ar putea slujitorul domnului meu să vorbească cu domnul meu? Căci acum n-a mai rămas niciun pic de putere în mine şi nu mai am suflare" 18 Cel care avea înfăţişare de om pământean [adam] m-a atins din nou şi m-a întărit. 19 Apoi a zis: "Nu te teme, om [iş] preaiubit! Să ai pace! Fii tare, da, fii tare!" Când a vorbit cu mine, mi-am adunat puterile şi, în cele din urmă, am spus: "Să vorbească domnul meu, căci m-ai întărit!" 20 Atunci el a zis: "Ştii de ce-am venit la tine? Acum mă voi întoarce să lupt cu prinţul Persiei. Când voi pleca, iată că va veni şi prinţul Greciei. 21 Dar îţi voi spune lucrurile consemnate în cartea adevărului. Nu este nimeni care să mă susţină cu tărie în toate acestea decât Mihael, prinţul vostru.

____________________

16 "celui care stătea în faţa mea" - Gabriel, ca în 8:15; 17 lit. "Cum ar putea slujitorul acestui domn al meu să vorbească acestui domn al meu?" (KJV), cu referire la Mihael; 19 "a zis" - probabil interpretat de Gabriel, ca în 8:17; 20 "el a zis", Gabriel, ca în 8:19

Capitolul 11

1 În primul an al lui Darius Medul, m-am ridicat ca să-l întăresc şi să-i fiu loc de refugiu. 2 Acum îţi voi face cunoscut adevărul: Iată că încă trei regi se vor ridica în Persia...

____________________

1 NAB omite cuvintele "În primul an al lui Darius Medul" şi încheie în 11:1 fraza din 10:21: "...stând ca o reîntărire şi un bastion pentru mine". La fel NJB: "...pe care mă bazez să-mi dea sprijin şi să mă reîntăreasca".

Capitolul 12

1 În timpul acela se va ridica Mihael, marele prinţ care stă în favoarea fiilor poporului tău. Şi va fi un timp de strâmtorare cum n-a mai fost de când există naţiuni până în timpul acela. În timpul acela, poporul tău va scăpa, toţi cei ce vor fi găsiţi scrişi în carte".

____________________

1 "se va ridica Mihael, marele prinţ" - asemănător cum s-a ridicat Mardoheu într-un timp de strâmtorare

5 Eu, Daniel, am privit şi iată: alţi doi stăteau acolo, unul pe un mal al râului şi altul pe celălalt mal al râului. 6 Atunci unul dintre ei l-a întrebat pe omul [iş] îmbrăcat în pânză de in, care era deasupra apelor râului: "Cât mai este până la sfârşitul acestor lucruri uluitoare?" 7 Şi eu l-am auzit pe omul [iş] îmbrăcat în pânză de in, care era deasupra apelor râului, când şi-a ridicat mâna dreaptă şi mâna stângă spre ceruri şi a jurat pe Cel care este veşnic viu: "Va fi un timp fixat, timpuri fixate şi o jumătate de timp. Şi, când zdrobirea puterii poporului sfânt se va termina, toate aceste lucruri se vor sfârşi". 8 Eu am auzit, dar n-am înţeles. De aceea, am întrebat: "Domnul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?" 9 El a mai zis: "Du-te, Daniel, căci aceste cuvintele sunt ţinute ascunse şi sigilate până la timpul sfârşitului..."

____________________

5 "alţi doi", lit. doi care vin după sau doi de la urmă - aceeaşi în altă viziune sau ipostază (cu poziţiile schimbate); 6 "Atunci unul dintre ei l-a întrebat pe omul", lit. "Şi a zis omului"; cuvintele unul dintre ei prezente în multe traduceri sugerează prezenţa a trei persoane în afară de Daniel, dar acestea nu există în original; 7 compară Apocalips 10:5, 6; 8 "Domnul meu", probabil Gabriel, fiind mai aproape de Daniel; 9 "El a mai zis", lit. "şi el a zis", Gabriel

Concluzii?

    Isus şi 'mesagerul lui' din Apocalips se regăsesc în viziunile lui Daniel. În una dintre acestea "Isus" este numit Mihael. Aşa ca şi Ioan, Daniel discută cu personajele profetice văzute, devenind astfel el însuşi un asemenea personaj.

     Din cuvintele de mai sus ale profeţiei se poate stabili un tipar după care s-au desfăşurat lucrurile în ce priveşte obţinerea înţelegerii:

8:15, 16:

    În timp ce eu, Daniel, vedeam viziunea şi îi căutam înţelesul, iată că în faţa mea stătea cineva care semăna cu un bărbat viguros. Şi am auzit glasul unui om pământean în mijlocul Ulaiului. El a strigat, zicând: "Gabriel, explică-i cele văzute!"

9:23:

    La începutul implorărilor tale a ieşit un cuvânt şi am venit eu însumi să ţi-l spun, pentru că eşti preaiubit. Ia aminte la acest lucru şi înţelege viziunea.

10:2, 3, 11-14:

    În zilele acelea, eu, Daniel, am fost plin de jale trei săptămâni întregi. N-am mâncat pâine gustoasă, în gura mea n-a intrat carne sau vin şi nici nu m-am uns deloc până nu s-au încheiat cele trei săptămâni întregi. Atunci el mi-a zis: "Daniel, om preaiubit, înţelege cuvintele pe care ţi le spun şi ridică-te în locul unde stai, căci acum am fost trimis la tine".... "Nu te teme, Daniel, căci, din prima zi în care ţi-ai plecat inima spre pricepere şi te-ai umilit înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite şi eu am venit datorită cuvintelor tale. Dar prinţul regatului Persiei mi s-a împotrivit douăzeci şi una de zile... Şi am venit să te ajut să înţelegi ce i se va întâmpla poporului tău la sfârşitul zilelor, fiindcă această viziune este pentru zilele care vor veni".

    Mesagerul vine ca răspuns la eforturile lui Daniel de a înţelege semnificaţia viziunii. Când Daniel se umileşte înaintea lui Dumnezeu, implorându-l pentru pricepere, mesajul devine disponibil şi un mesager este trimis prompt de către Mihael pentru a-l ajuta pe Daniel să înţeleagă. Acesta (mesagerul) are de înfruntat piedici în aducerea interpretării, dar este ajutat de Mihael. Lucrurile se desfăşoară pe acest circuit: Daniel > rugăciune > Dumnezeu > Mihael > mesager > Daniel (compară Apocalips 1:1, 2 - Dumnezeu > Isus > 'îngerul lui' > Ioan ).

    Oricât ar fi necesar, oricât ar întârzia răspunsul (înţelegerea), Daniel persevererază în 'apelare'. Mesagerul a fost reţinut 21 de zile din cauza opoziţiei ostile a unui oficial înalt al regatului Persiei. Aflăm că în exact acest timp ("trei săptămâni întregi"), Daniel 'şi-a plecat inima spre pricepere şi s-a umilit înaintea Dumnezeului său'. Totuşi cuvintele lui au fost auzite "din prima zi" şi lucrurile s-au pus în mişcare începând de atunci.     

Oameni sau îngeri?

    Aşa ca şi alte personaje profetice care apar în viziunile lui Daniel (ex. 'cornul mic'), Mihael şi Gabriel nu există ca persoane reale decât la timpul împlinirii viziunii. Mihael este descris prefigurativ ca un apărător al iudeilor, probabil un descendent din David devenit un oficial important la curtea regilor Persiei după modelul lui Zorobabel şi mai târziu al lui Mardoheu. Acest lucru este evident din 10:13 şi 21: "Dar prinţul regatului Persiei mi s-a împotrivit douăzeci şi una de zile şi iată, a venit să mă ajute Mihael, unul dintre prinţii cei mai de seamă [ai regatului Persiei]... Nu este nimeni care să mă susţină cu tărie în toate acestea decât Mihael, prinţul vostru". Tot aşa, 'Gabriel', "bărbatul viguros", este un mesager curajos, dispus să persevereze 21 de zile de la "ieşirea cuvântului", în capitolul 9 a unui decret favorabil evreilor din partea regilor Persiei (comp. v. 25), până la înlăturarea completă a piedicilor pentru ca acesta să poată fi primit de Daniel în formă explicită şi sigură (comp. Ezra 6:6, 7).

    Mihael şi mesagerul său ('Gabriel'), sunt văzuţi în viziune ca doi oameni. Mihael este 'cineva ca un fiu al omului, un sfânt, un om pământean, un om îmbrăcat în pânză de in, cineva care semăna cu fiii oamenilor, cel care avea înfăţişare de om pământean şi omul îmbrăcat în pânză de in (2x)'. Mesagerul lui este numit 'un alt sfânt, cineva care semăna cu un bărbat viguros şi bărbatul'. Aceste reprezentări sunt departe de concepţia tradiţională dezvoltată în unele apocrife şi în Talmud că Mihael şi 'Gabriel' sunt îngeri sau chiar arhangheli. The New Living Translation dă gir acestei concepţii, introducând în textul biblic calificativul 'spiritual' (Daniel 10:21):

    "Nu este nimeni care să mă ajute împotriva acestor prinţi spirituali decât Mihael, prinţul vostru spiritual"

    O asememea redare implică atât o natură spirituală pentru Mihael cât şi, ca o consecinţă imediată, existenţa acestuia în timpul lui Daniel. Ideea pare să fie sprijinită de menţiunea pe care o face Iuda în legătură cu Mihael (v. 9, NLT):

    "Dar chiar Mihael, unul dintre cei mai puternici dintre îngeri, nu a îndrăznit să-l acuze pe Satan de blasfemie, ci doar a zis: 'Domnul să te mustre'. (Aceasta a avut loc când Mihael se certa cu Satan în legătură cu corpul lui Moise)".

    Iuda cel mai probabil citează aici o legendă evreiască din Talmud cunoscută bine de creştinii evrei din secolul întâi. Aceasta spune că Mihael a recuperat corpul lui Moise de la Samael, unul din îngerii lui Satan, care l-a pretins pentru că Moise omorâse un egiptean (2 Petirat Mosheh 381-82; Midr. D'varim Raba 11.10; vezi şi Origen, On First Principles, 3.2.1)

    În tradiţia evreiască extrabiblică, conform unei legende targumice, Mihael este unul dintre cei patru arhangheli care stau în jurul tronului lui Dumnezeu în ceruri, ceilalţi trei fiind Gabriel, Uriel şi Rafael (Seder Rabba di-Bereshit 28-30; 3 Hekalot 161-63). Se consemnează că Mihael a fost activ şi în timpul reginei Estera: "Cu cât mai mult Haman îl acuza pe Israel pe pământ, cu atât mai mult Mihael îl apăra pe Israel în ceruri" (Midrash Esther Rabbah iii. 8). De asemenea Mihael ar fi fost cel care i-a amintit lui Ahaşveroş că îi era dator lui Mardoheu (Targum to Esther vi. 1). Pentru alte presupuse prezenţe ale lui Mihael în Vechiul Testament vezi Angels in the Talmud (Jewish Heritage Online Magazine).

    Toate aceste menţiuni provin din perioada postexilică, în care evreii au început - se pare după modelul babilonean - să atribuie nume îngerilor pe care îi considerau protectori în diverse domenii. Întrucât 'numele' Mihael şi Gabriel sunt deduse (în mod greşit ca nume de îngeri) din cartea lui Daniel, aceasta ar putea constitui o dovadă în sprijinul autenticităţii ei. Profeţia trebuie să fi fost scrisă înainte să se răspândească practica postexilică a numirii îngerilor!

    Tot pe aceste tradiţii se bazează şi "identificarea" (evident un adaos ulterior) care i se face în Luca îngerului care i-a vorbit lui Zaharia: "Eu sunt Gabriel, care stă înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc aceste veşti bune" (Luc. 1:19). Conform tradiţiei, Gabriel este cel ce stă înaintea tronului lui Dumnezeu (Mihael la dreapta, Uriel la stânga, Rafael în spate).

    În Apocalips 22:9 'îngerul' lui Isus ('Gabriel') recunoaşte în mod expres că nu este decât unul dintre profeţi. "Eu sunt rob împreună cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii".

    Dacă Daniel este un simbol al 'poporului lui', care aşteaptă eliberare şi orientare spirituală, popor cu care se identifică în cap. 9 în rugăciune, 'Gabriel', mesagerul lui Mihael, trebuie să-i reprezinte pe 'prorocii' curajoşi ai acestui popor care înţeleg 'cuvântul' şi timpul 'ieşirii' lui pentru reconstrucţia teocratică şi care luptă cu perseverenţă pentru înlăturarea oricăror piedici în răspândirea şi aplicarea acestuia în mijlocul 'poporului'.