Isus - durata serviciului

    Durata serviciului lui Isus, de la botez la moarte, poate fi stabilită fie (1) urmărind cronologic succesiunea evenimentelor descrise în Evanghelii, fie (2) prin diferenţă între data morţii şi data botezului.

• La botezul său Isus a fost uns cu spirit sfânt pentru serviciu (Fap. 10:37, 38). Ioan Botezătorul a văzut spiritul coborând în formă de porumbel şi rămânând asupra lui şi acesta a fost semnul prin care l-a identificat drept "cel ce botează cu duh sfânt". Atunci a început serviciul lui Isus. După un timp, care a inclus cele 40 de zile petrecute în pustie, Isus a venit din nou la Ioan şi acesta l-a "arătat lui Israel" prin cuvintele şi titlurile cu care l-a descris (Ioan 1:19-34). Serviciul public al lui Isus a început din acest moment. De asemenea, putem vorbi despre serviciul extins al lui Isus după arestarea lui Ioan.

Intervalul de timp - Pilat din Pont guvernator în Iudeea

    Luca plasează începutul serviciului lui Ioan Botezătorul la un timp "pe când Pilat din Pont era guvernator in Iudeea" (3:1). Pilat a administrat Iudeea timp de 10 ani între 26 şi 36 en. Încercările de datare care s-au făcut referitor la serviciul lui Isus sunt incluse în acest interval. Anul morţii este cuprins şi el în această plajă, cele mai populare propuneri fiind anii 30 şi 33 e.n.

• De asemenea, Luca îi menţionează pe Irod şi Filip, fiii lui Irod cel Mare care domneau ca tetrarhi (de la moartea tatălui lor în anul 4 î.e.n. până după moartea lui Isus). Ana şi Caiafa au fost succesiv mari preoţi între 6 şi 36 en. Lisania este cunoscut ca tetrarh dintr-o inscripţie în care este menţionat un titlu imperial cu valabilitate între 14 şi 29 e.n. (Corpus Inscriptionum Graecarum, 4521).

Durata minimă şi maximă - Isus a sărbătorit trei paşte

    Durata serviciului lui Isus poate fi apreciată la 2-3 ani din Evanghelia lui Ioan care menţionează trei sărbători de paşte în cursul serviciului lui (Ioan 2:13; 6:4; 13:1).

• Dacă şi "sărbătoarea iudeilor" din Ioan 5:1 a fost un paşte, atunci serviciul lui s-a întins pe 3-4 ani. Este puţin probabil însă ca această sărbătoare să fi fost un paşte. Între 2:13 (primul paşte) şi 4:35 (înainte de pentecostă când spicele erau "gata pentru seceriş") au trecut doar 40-50 de zile. După încă câteva zile, probabil la timpul pentecostei, Isus a ajuns în Galileea. Galileenii aveau încă proaspete în minte semnele făcute de el în Ierusalim la paşte (4:45). Apoi în Cana Isus a făcut o vindecare care este descrisă drept primul semn după paştele din 2:13 şi astfel singurul până la sărbătoarea nenumită dn 5:1 (4:46, 54). Cel mai probabil deci această sărbătoare este una din toamnă, cum ar fi sărbătoarea trompetelor, ziua ispăşirii, etc.

Durata probabilă - doi ani şi două luni

    Din textul Evangheliilor se pot deduce aproximativ două luni între botezul lui Isus şi primul paşte (Luc. 4:1, 2; Ioan 1:19, 2:1, 12, 13). La acest interval, care ar putea fi mai lung, se adaugă cei doi ani care au trecut între primul şi ultimul paşte. Există necesitatea profetică ca serviciul lui Isus să se intindă pe trei ani şi jumătate? Nu. Aceasta ar putea exista însă pentru perioada acoperită de serviciul lui Ioan şi Isus împreună (comp. Luc. 4:25; Apoc. 11:3).

• În funcţie de felul în care Luca a calculat anul al 15-lea al lui Tiberiu, serviciul lui Ioan putea să fi început cu şase luni sau chiar cu un an mai repede, în toamna lui 26 e.n. Întrucât serviciul public al lui Isus a început imediat după arestarea lui Ioan (Mat. 4:12, 17), până în primăvara lui 30 e.n. la ultimul paşte ar fi putut fi trei ani sau trei ani şi jumătate de activitate profetică cumulată. Vezi graficul de mai jos referitor la distribuţia serviciilor lor:

P1- P3 - cele trei sărbători de paşte

1-2 Primul an de serviciu al lui Ioan (?)

 2  Începutul anului sabatic (marcat cu roşu)

 3  Botezul lui Isus urmat de 40 de zile în pustie

 4  Primii discipoli; 'ia locul înaintea lui Ioan' (Ioan 1:30)

P1 După paşte Isus face mai mulţi discipoli; "Trebuie ca el să crească, iar eu să mă micşorez" (Ioan 3:30; 4:1)

 5  Arestarea accelerează 'micşorarea' lui Ioan

 6  Momentul "acum" faţă de "zilele lui Ioan" (Mat. 11:12)

 7  Moartea lui Ioan; Isus ajunge cunoscut (Mar.6:14)

Anul botezului - Anul al 15-lea al lui Tiberiu Cezar

    Luca mai spune că serviciul public al lui Ioan a început în anul al 15-lea al lui Tiberiu Cesar (Luc. 3:1, 2). Tiberiu a început să domnească împreună cu Augustus în 12 e.n. la sfârşitul lui octombrie şi independent din august anul 14 e.n. Aceasta face ca anul al 15-lea să fie 26/27 sau 28/29 e.n. În răsăritul Mediteranei se obişnuia ca domnia monarhilor să se stabilească după "anul regal" care începea în septembrie sau octombrie. Anul întâi al lui Tiberiu ar fi fost în acest caz lunile până în septembrie, iar anul al 15-lea ar fi început în septembrie 27 e.n. (septembrie 26 e.n. pentru cazul de coregenţă).

• După această metodă, întregul an în care Tiberiu a devenit împărat al Romei îi este atribuit lui. Întrucât şi-a început domnia în 19 august anul 14, primul an este 1 Tişri 13 - 1 Tişri 14 e.n. Astfel anul al 15-lea al lui Tiberiu a fost din 1 Tişri 27 în 1 Tişri 28 e.n., iar pentru cazul de coregenţă din 1 Tişri 26 în 1 Tişri 27 e.n. (Harold W. Hoehner, Chronological Aspects of the Life of Christ, p. 34, 35 şi Merill Tenney, Exploring New Testament Culture, p. 159). 

Anul primului paşte - Templul lui Irod în construcţie de 46 ani

    Irod a rămas cunoscut în istorie pentru proiectele lui ambiţioase de construcţie. Unul dintre ele a fost renovarea şi extinderea celui de-al doilea templu din Ierusalim, numit şi templul lui Irod. La primului paşte din timpul serviciului lui Isus, evreii au afirmat că templul fusese în construcţie de  46 de ani (Ioan 2:13-20). Întrucât este consemnat că Irod a început construcţia în anul al 18-lea al domniei lui (20/19 î.e.n.), cei 46 de ani se sfârşesc în 26 sau 27 e.n. (Josephus, Antiquities 15.11.1-3).

Primul an de serviciu - Anul sabatic 27/28 e.n.

    Un număr de indicii biblice par să confirme că primul an de serviciu al lui Isus a fost un an sabatic. În calendarul anilor sabatici un asemenea an a fost 27/28 e.n. din septembrie până în septembrie.

• Cuvintele lui Isus din Ioan 4:35, spuse la câtva timp după primul paşte ("Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş"), ar putea indica secerişul întârziat cu patru luni care avea loc în anii sabatici, în toamnă (faţă de secerişul obişnuit din anii nesabatici, vezi Lev. 25:5). Luca 6:1 ar putea fi o altă indicaţie că la câteva luni după timpul secerişului, dar înainte de a expira anul sabatic la ziua ispăşirii, "lanurile de grâu" erau încă nesecerate. B.Z. Wacholder, Hebrew Union College Annual (43) 1973, “The Calendar of Sabbatical Cycles During the Second Temple and the Early Rabbinic Period” (pp. 183–196).

Anul morţii (I) - 14 ani până la moartea lui Irod Agripa I

    Irod Agripa I a murit în anul 44 e.n. Scăzând cei 14 ani pe care îi menţionează Pavel în Galateni 2:1 de la convertirea sa până la vizita la Ierusalim chiar înainte şi în timpul morţii lui Irod Agripa, ajungem în anul 30 e.n. (Fapte 11:29-30, 20-25). Întrucât moartea lui Isus a avut loc în primăvară la paşte, convertirea lui Pavel putea să fi avut loc în toamnă. (The Earliest and Latest Possible Year of Jesus' Crucifixion)

Anul morţii (II) - Anul în care paştele a căzut într-o joi

    Ziua din săptămână în care a fost pironit Isus pe lemn este relevantă în stabilirea anului morţii. De exemplu, plecând de la premisa că Isus a murit în "Vinerea Mare" Wikipedia spune în Chronology of Jesus : "Singurii ani în care 14 nisan a căzut într-o vineri sunt 27, 33 şi 36, şi posibil 30 în funcţie de timpul la care luna nouă ar fi fost vizibilă la Ierusalim. Diverşi erudiţi au apărat toate aceste date". În anul morţii lui Isus însă 14 nisan a căzut într-o joi. Vezi articolul de la rubrica Cronologie A murit Isus într-o vineri? Cel mai probabil an este astfel 30 e.n., aşa cum se vede în acest tabel:

Datele din tabel după calculele lui Newton (1733), Fotheringham (1934) şi Humphreys/Waddington (1983).