"Între cele două seri"

   Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia;

şi toată adunarea lui Israel să-l sacrifice seara - Exod 12:6

    În Exod 12:6 "seara" este traducerea expresiei ebraice, bein ha'arbaim care înseamnă literal "între cele două seri". Cei mai mulţi biblişti sunt de părere că expresia se referă la timpul dintre apus şi întunecarea completă, un interval de aproximativ o oră. Conform tradiţiei rabinice însă ar fi vorba despre orele dintre amiază şi apus.

    Jerusalem Bible, spune într-o notă la Exod 12:6: "Fie între apus şi întunecare (samaritenii), fie între după-amiază şi apus (fariseii şi Talmudul).

    Zondervan NIV Exhaustive Concordance identifică această expresie ca "seară, amurg, crepuscul, întunecare a zilei; asfinţitul care se întinde până la întunericul nopţii".

    Brown-Driver-Briggs Hebrew and English Lexicon specifică: "Între cele două seri, adică probabil între apus şi întuneric".

    Harper Collins Study Bible explică: "Amurg, lit. ‘între cele două apuneri’, cel mai probabil între apusul soarelui şi a luminii reziduale de pe cer".

    The New Strong’s Expanded Exhaustive Concordance of the Bible spune: "Termenul seara [literal, ‘între cele două seri’] semnifică intervalul dintre apus şi întunecare, ‘amurgul’".

    Practic, toate versiunile biblice redau bein ha'arbaim cu "seară", "crepuscul" sau "întunecare". Aici se încadrează şi Complete Jewish Bible, Lamsa Bible, The Holy Scriptures (JPS) şi Tanakh-ul evreesc.

    Expresia apare de 11 ori în Vechiul Testament (Ex. 12:6; 16:12; 29:39; 29:41; 30:8; Lev. 23:5; Num. 9:3, 5, 11; 28:4, 8).  Prima ocurenţă se găseşte în Exod 12:6 şi se referă la timpul când trebuiau sacrificaţi mieii de paşte. Când a fost acest timp şi în ce constă disputa?

    Din textul biblic se poate deduce fără dificultate că "între cele două seri" este timpul serii care începe cu apusul. De asemenea că paştele trebuia ţinut seara, după apusul soarelui.

   Exod 16:12, 13:

    Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: "Între cele două seri aveţi să mâncaţi carne, şi dimineaţa vă veţi sătura de pâine; şi veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru". Seara, au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tabăra; şi, dimineaţa, s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberii.

    Aşa cum se vede din aceste cuvinte, "între cele două seri" este timpul serii, pentru că păsările nu au putut fi consumate decât după venirea lor, iar venirea lor a fost "seara".

   Deuteronom 16:6:

"Să jertfeşti Paştele, seara, la apusul soarelui, pe vremea ieşirii tale din Egipt"

    Aici "apusul" delimitează startul, iar "vremea ieşirii" stabileşte intervalul. Ieşirea nu s-a produs înainte de paştele propriu-zis ("trecere peste"), iar 'trecerea peste' a avut loc la miezul nopţii (Ex. 12:27). Paştele este deci o sărbătoare a serii şi a nopţii.

2 Cronici 18:34 şi Iosua 8:29 arată de asemenea că "seara" începe cu apusul soarelui. "Până" folosit în aceste pasaje înseamnă 'până aproape' sau 'până exact' la un moment indicat în sintagmă, moment care este aratat explicit ca fiind apusul. De fapt, apusul soarelui este singurul fenomen care poate fi considerat un reper pentru începerea serii. Pe de altă parte, dacă prin dimineaţă înţelegem iluminarea, prin seară nu putem înţelege decât procesul invers, întunecarea, intervalul de trecere de la lumină la întuneric. "Seara" în ebraică înseamnă literal apus, înserare.

   Iosua 5:10:

    "Fiii lui Israel şi-au întins corturile la Ghilgal; şi au sărbătorit paştele în a paisprezecea zi a lunii, seara, în câmpia Ierihonului"

    Aici, ca şi în alte pasaje, "ziua" pare să fie descrisă din perspectivă obişnuită, ca încheindu-se cu seara
(şi noaptea). Deci "seara" zilei de 14 este prima parte a zilei de 15 (socotită ceremonial de la apus la apus).

    Levitic 23:27, 32:

    "În ziua a zecea a acestei a şaptea luni va fi ziua ispăşirii... să fie pentru voi un sabat de odihnă; şi să vă smeriţi sufletele. Din seara zilei a noua până în seara următoare să sărbătoriţi sabatul vostru".

    "Seara zilei a noua" era evident sfârşitul ei din punct de vedere laic, nu începutul din punct de vedere ceremonial. Moise a definit ziua ceremonială a ispăşirii prin referirea la calendarul obişnuit pentru a elimina orice echivoc referitor la timpul acoperit de ea. Aceasta trebuia să înceapă în ziua a noua, seara, la apusul soarelui şi să continue până la începutul serii următoare în ziua a zecea, la apusul soarelui.

:   Exod 12:6:

"Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l sacrifice seara".

    Acum devine clar că Moise s-a referit în Exod 12:6 la seara zilei laice, deoarece 14 Nisan nu fusese înainte o zi de sărbătoare în calendarul religios. Această 'seară' (lit. între cele două seri) începea la apusul soarelui şi marca în acelaşi timp începutul zilei de 15 din punct de vedere ceremonial.

    Înţelegând sensul obişnuit în care a vorbit Moise despre ziua a paisprezecea, nu mai este nevoie să se "mute" timpul sacrificării mieilor în interiorul zilei ceremoniale care începea în seara de 13 la apusul soarelui şi se sfârşea în seara de 14 la apusul soarelui. Această translatare, aşa cum am văzut în cazul celor două concepţii tradiţionale, nu se poate face fără probleme exegetice suplimentare (Vezi figura).

    În Exod 29:38-41 şi Numeri 28:4-8 "ziua" este de asemenea cea obişnuită, pentru că se face referire la perioada de activitate a preoţilor care ţine de dimineaţa până la înnoptare, nu doar până la apusul soarelui (vezi şi Exod 30:8). Aceştia trebuiau să aducă ca jerfă un miel dimineaţa şi un al doilea între cele două seri, conform cu Levitic 6:20 "seara".