Ce este ziua Domnului?

    În legătură cu ziua Domnului se discută de obicei despre timpul la care aceasta se referă sau survine şi identitatea "Domnului" subînţeles. Timpul adus în discuţie cel mai frecvent este prezenţa Fiului Omului, dar şi necazul cel mare, războiul Armaghedonului şi Mileniul, iar Domnul subînţeles este de obicei Isus sau Dumnezeu.

    Vechiul Testament vorbeşte despre ziua lui Iehova (ziua DOMNULUI) şi aceasta este descrisă ca un timp de judecată din partea lui Dumnezeu. O zi de mânie, de nori şi întuneric, de groază şi consternare (Is. 13:6, 9; Ezec. 30:3; Ioel 2:1, 2, 11, 30, 31; Mal. 4:1, 5). Dar şi de salvare oportună şi răsplătire pentru cei care caută dreptatea (Ioel 2:32).

    Metafora: Norii grei care întunecă cerul şi atmosfera apăsătoare care persistă induce reacţii diferite la oameni: adăpostirea în siguranţă din faţa furtunii la unii şi resemnarea la alţii care n-au unde să se ascundă.

    Întrucât IHVH revine la regalitatea asupra pământului prin instalarea ca rege şi judecător a unui "fiu al omului" (Daniel 7:13, 14), Mesia - recunoscut în Noul Testament ca Isus din Nazaret -  această zi este numită  ziua Domnului Isus sau ziua lui Cristos (1 Cor. 1:8; 5:5; 2 Cor. 1:14; Filip. 1:6, 10; 2:16). De asemenea se face referire la ea simplu drept ziua, ziua aceea sau ziua Domnului, uneori fără să fie foarte clar dacă Domnul este Dumnezeu sau Cristos (1 Cor.3:13; 1Tes. 5:2; 2 Tes 1:10; 2:2; 2 Tim. 1:12; 4:8; Evr. 10:25, 27). Nici nu este necesar fiind vorba mereu despre aceeaşi unică zi profeţită în Vechiul Testament în care Dumnezeu vine însoţit de Cristosul său (Apoc. 11:15; Mal. 3:1-3).

    Unde poate fi plasat începutul zilei Domnului în scenariul apocaliptic? Cel mai probabil după necazul cel mare şi înainte de Mileniu. În capitolul 6 al Apocalipsului este descrisă groaza pe care o va induce la unii această mare zi:

    Şi ziceau munţilor şi stâncilor: "Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Aceluia care stă pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei lui [lor, în unele versiuni] şi cine poate sta în picioare?" (v. 16, 17)

    'Mânia' este în primul rând a lui Dumnezeu aşa cum arată Apocalips 11:18: "Şi neamurile se umpluseră de mânie dar a venit mânia Ta". Cristos este cel mandatat să o exprime executând răzbunarea lui Dumnezeu (1 Tes. 1:5-10). Întrucât mânia lui Dumnezeu urmează mâniei naţiunilor, manifestată împotriva poporului său în necazul cel mare, ziua Domnului trebuie să înceapă imediat după acest necaz (Matei 24:29; vezi şi 2 Tes. 1:6-10 şi 2:1-4). Înainte ca această mânie să se concretizeze în distrugere, cei prevăzători se vor putea salva (Psalm 2:5, 12; Ioel 2:32).

    Isus a vorbit despre "ziua şi ceasul" venirii Fiului Omului care va aduce salvarea şi apoi distrugerea (Mat. 24:30, 31, 36, 42). Unii se vor pune la adăpost de mânia lui Dumnezeu (Apoc. 14:6, 7), alţii vor rămâne printre cei "rânduiţi la mânie" (1 Tes. 5:1-5, 9).  Prin unele caracteristici şi efecte ale ei, ziua Domnului va continua în Mileniu şi în toată eternitatea (Zah. 14:1, 4, 6; comp. 8, 9, 20).

Ce este "ziua Domnului" în care a fost Ioan?

    Un caz aparte care cere discuţie este ziua Domnului menţionată în Apocalips 1:10. Ioan a scris: „În ziua Domnului eram în spirit”. Există două direcţii majore de interpretare a cuvintelor lui Ioan referitor la acestă zi a Domnului:

     1. o zi obişnuită din săptămână (sâmbăta sau duminica)

     2. timpul venirii lui Dumnezeu şi a lui Cristos pentru judecată, aşa cum a fost discutat mai sus.

    În primul caz mesajul este simplu: Am avut viziuni. Era sâmbătă sau duminică. În cazul al doilea mesajul este: Am fost dus prin intermediul spiritului (prin viziuni profetice) în viitor în timpul escatologic numit de Scriptură "ziua Domnului".

    Literal, după topica greacă, textul are trei părţi şi arată astfel:

    În cele ce urmează sunt prezentate cinci argumente pentru interpretarea zilei Domnului în sens escatologic:

    1. Niciunde în Scriptură o zi din săptămână nu este numită "ziua Domnului" [lit. ziua domnească]. Această constatare este adevărată atât pentru ziua de sâmbătă, cât şi pentru cea de duminică. La data când a fost scris Apocalipsul creştinii nu onorau încă în mod special o zi a săptămânii, nici sâmbăta evreiască, nici duminica păgână. Mai târziu prima zi a săptămânii a început să fie numită "ziua Domnului" (aşa cum arată şi numele românesc „duminică”, din latinescul catolic domenica.

    2. Celelalte apariţii în Biblie ale expresiei "ziua Domnului" se referă toate la o perioadă de timp viitoare – 1 Cor. 1:8; 5:5; 2 Cor. 1:14; Filip. 1:6, 10; 2:16.

    3. Scriitorii biblici precizează adesea anul sau anul, luna şi ziua unui eveniment sau a unei comunicări din partea lui Dumnezeu. Uneori avem şi localizarea geografică şi conjunctura. În Apocalips 1:10 însă, precizarea doar a zilei din săptămână (fără luna şi anul de domnie al unui domnitor pentru datare) ar fi nesemnificativă în contextul dat (versetul anterior vorbeşte despre insula Patmos ca localizare geografică şi motivul pentru care Ioan se afla acolo).

    4. Analogia care se poate face pe baza verbului care se repetă  în versetele 9 şi 10 („am ajuns să fiu”) ar putea indica că Ioan nu era iniţial în ziua Domnului. În versetul 9, el spune că a ajuns să fie "în insula numită Patmos" (destinaţia) din cauza cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Isus. Apoi în versetul 10 că a ajuns să fie "în ziua Domnului" (destinaţia) în spirit. Spiritul (sau inspiraţia) este cauza sau factorul extern în virtutea căruia Ioan ajunge la destinaţie în ziua Domnului (compară 4:1, 2 unde "spiritul" este un instrument pentru deplasare, nu o destinaţie în sine. Ioan era deja în spirit din 1:10; vezi şi 17:3 unde Ioan este dus de spirit [mijlocul] în pustie [destinaţia]).

    5. Contextul arată că Ioan a ajuns prin spirit exact la 'destinaţia' specificată - în ziua Domnului! Ioan îl aude şi îl vede pe fiul omului din Daniel care tocmai a primit puterea regală la finele necazului celui mare (Apoc. 1: 10-13; comp. 3:21; Dan. 7:13, 14, 21, 22). Din această poziţie viitoare, asemenea unui învingător care a intrat deja în posesia premiului, el le trimite sfaturi avizate celor aflaţi încă în cursă din cele "şapte adunări". Dacă vor fi învingători, aceştia i se vor asocia la guvernare în Mileniu (Apoc. 20:4).

.

Apoc. 3:21: Celui ce va birui îi voi da să stea cu mine pe scaunul meu de domnie,

după cum şi eu am biruit şi m-am aşezat cu tatăl meu pe scaunul său de domnie